Braşoveanu Cosma - Fiara

Patrascu îşi privi instinctiv ceasul - ora două, cerceta peste ochelari chipul Anetei: Fiara! Hotarat nu voi înţelege niciodată...
Femeia aştepta liniştita, ca intr-o gară sau într-o sală unde trebuie să-ţi vina randul la o audienţă care nu-ţi pricinuieşte insomnii. La percheziţia din arestul miliţiei, îi scosesera ghena de buret, care îi îmbrăcă trupul de la subţiori până la genunchi, bandajele de pe pulpe.
Metri întregi de tifon izbutiseră împreuna cu ciorapii de bumbac să-i transforme picioarele, într-adevar remarcabile, în butuci de elefant.
Silueta era bine desenată, poate chiar splendidă în costum de baie sau o rochie bine cusută, frantujii numesc genul fausse maigre, dar de aici până la a-ţi pierde minţile văzând-o doar cum îi zvacneşte şoldul, ori cum îşi unduie şira spinării, erau de străbătut kilometri. Bineinţeles, maiorul facea eforturi să nu se lase derutat de travestiul, de altfel izbutit, al figurii...